Cultura
Originile stilului Sweet Lolita
De la romantismul rococo la kawaii-ul japonez
O rochie Sweet Lolita poate părea aproape ireal de drăgălașă.
Fuste bufante.
Panglici.
Dantelă.
Culori pastelate.
Fundițe mici.
Căpșuni, prăjituri, flori, ursuleți, panglici și alte motive fanteziste.
La prima vedere, totul poate părea o fantezie complet modernă.
Privind mai atent, încep însă să se distingă urme ale unor tradiții vestimentare mult mai vechi.
Silueta rotunjită.
Decorațiunile elaborate.
Culorile romantice.
Pasiunea pentru dantelă, panglici și ornamente.
Senzația de a te îmbrăca asemenea unei păpuși.
Sweet Lolita nu a apărut din senin.
Stilul a fost creat în Japonia prin reinterpretarea unor elemente alese din moda europeană istorică, din ideile japoneze despre drăgălășenie și din limbajul vizual al modei stradale moderne.
Printre reperele istorice asociate frecvent cu Lolita se numără ornamentația extravagantă a barocului și rococoului, dar și siluetele rochiilor victoriene.
Aceste epoci nu au fost însă pur și simplu copiate.
Au oferit elemente.
Iar în Japonia, din aceste elemente s-a născut ceva nou.
Barocul
Gustul pentru extravaganță
Cu mult înainte ca Lolita să fie asociată cu rochii pastelate și funde uriașe, moda europeană avea deja o lungă fascinație pentru excesul vizual.
Moda barocă era legată de grandoare, de decorațiuni elaborate și de dorința ca luxul hainelor să fie vizibil.
Țesături somptuoase.
Garnituri decorative.
Broderii.
Bijuterii.
Ornamente de mari dimensiuni.
Corpul însuși putea deveni un loc în care se afișau bogăția, măiestria și statutul social.
Estetica barocă nu este tiparul direct al unei rochii Sweet Lolita moderne.
Dar dragostea ei pentru ornamentație se recunoaște ușor în modelele Lolita mai elaborate.
E de ajuns să privim o rochie Sweet Lolita contemporană inspirată de prințese:
straturi de dantelă,
numeroase panglici,
nasturi ornamentali,
motive brodate,
funde mari,
panouri decorative,
și detalii lucrate cu grijă, care atrag fiecare privirea.
Nimic nu trebuie să fie minimalist.
Versiunile cele mai elaborate par aproape să celebreze ideea că abundența poate fi o calitate.
Aici comparația cu spiritul baroc devine utilă.
Sweet Lolita nu este vestimentație barocă istorică.
Dar, în ambele estetici, decorul are o semnificație proprie.
Rococoul
Inima romantică a stilului Sweet Lolita
Dacă barocul aduce grandoarea, rococoul ne apropie de lumea afectivă pe care mulți o asociază cu Sweet Lolita.
Rococoul s-a dezvoltat în Europa secolului al XVIII-lea ca un stil decorativ mai ușor și mai jucăuș.
Față de splendoarea mai grea a barocului, s-a făcut cunoscut prin eleganță, delicatețe, ornamente asimetrice, culori pastelate și imagini romantice.
Roz.
Albastru pudrat.
Verde mentă.
Crem.
Lavandă.
Motive florale delicate.
Panglici.
Volane.
Dantelă.
Oricine a privit cu atenție Sweet Lolita recunoaște imediat aceste forme și culori.
Legătura este deosebit de vizibilă în rochiile cu o paletă care amintește aproape de dulciuri.
O rochie roz pal acoperită cu panglici și trandafiri.
O fustă verde mentă decorată cu prăjituri.
Un JSK de culoarea lavandei, înconjurat de dantelă.
O bonetă încadrată de volane delicate.
Aceste modele pot părea întru totul japoneze și complet contemporane.
Totuși, atmosfera lor romantică amintește adesea de lumea decorativă a Europei secolului al XVIII-lea.
De aceea, rococoul este un reper important când vorbim despre Sweet Lolita.
El oferă un vocabular vizual al delicateții, ornamentului și fanteziei, fără să impună un model istoric strict.
Epoca victoriană
Construirea siluetei
Apare apoi o altă influență importantă:
moda victoriană.
Dacă rococoul ajută la înțelegerea laturii decorative și romantice a Lolitei, hainele victoriene oferă un alt reper pentru siluetă și pentru structura garderobei.
Decolteuri la baza gâtului.
Corsaje ajustate.
Mâneci încrețite.
Gulere din dantelă.
Manșete decorative.
Fuste ample.
Jupoane suprapuse.
Funde.
Limbajul vizual al hainelor pentru copii și femei din secolul al XIX-lea se recunoaște adesea în echilibrul atent al Lolitei între acoperirea corpului și decor.
Silueta este deosebit de importantă.
O fustă Lolita nu cade pur și simplu de-a lungul corpului.
Forma ei este construită.
Un jupon sau o altă structură purtată dedesubt creează volum și dă silueta rotunjită ori în formă de clopot, devenită una dintre trăsăturile definitorii ale modei Lolita.
Acesta este unul dintre motivele pentru care Lolita poate arăta atât de diferit de o rochie contemporană obișnuită.
Hainele nu urmează doar corpul.
Creează o formă nouă în jurul lui.
Lolita nu este un costum victorian
Distincția contează.
E tentant să privești o rochie Lolita și să spui:
„E victoriană.”
Sau:
„E rococo.”
Dar niciuna dintre descrieri nu este pe deplin exactă.
Lolita este o modă japoneză modernă.
Victoria and Albert Museum o descrie ca pe un stil stradal japonez apărut în anii 1990, care combină repere istorice, inclusiv rococo și estetica victoriană, cu ideile japoneze despre drăgălășenie și cu subcultura contemporană.
Cu alte cuvinte, Lolita nu reconstituie o garderobă istorică.
Alege elemente din istorie.
Un designer poate prelua un guler victorian.
Un aranjament de panglici inspirat de rococo.
O siluetă de păpușă.
Un imprimeu modern.
Un motiv kawaii japonez.
Și le poate reuni într-o rochie complet nouă.
Această alegere a elementelor este esențială.
Ce a adăugat Japonia
Reperele istorice nu explică singure Sweet Lolita.
Altfel, am numi-o pur și simplu modă europeană istorică.
Transformarea s-a produs când aceste repere au întâlnit cultura tinerilor japonezi și fascinația îndelungată a țării pentru tot ce este drăgălaș.
Moda japoneză dezvoltase deja un limbaj vizual bine conturat în jurul ideii de kawaii.
Personaje drăgălașe.
Păpuși.
Obiecte în miniatură.
Dulciuri.
Flori.
Animale.
Motive copilărești.
Culori delicate.
Accesorii jucăușe.
Aceste idei puteau deveni haine.
În timp, au intrat în vocabularul vizual al Lolitei.
Aici o rochie Sweet Lolita modernă începe să se desprindă de reperele sale europene.
O rochie victoriană poate avea dantelă.
O rochie rococo poate avea panglici.
Dar o rochie Sweet Lolita poate reuni:
dantelă + panglici + căpșuni + ursuleți + motive cu prăjituri + o fundă uriașă + un jupon + roz pastel.
Rezultatul nu este o reconstituire istorică.
Este fantezie.
Din istoria europeană la Harajuku
Povestea nu se încheie, așadar, în Europa secolelor al XVIII-lea sau al XIX-lea.
Ajunge, în cele din urmă, în Japonia.
Moda Lolita a apărut ca o subcultură recognoscibilă a modei stradale japoneze la sfârșitul secolului XX, mai ales prin scena alternativă din Harajuku. În anii 1990, stilul căpăta contururi tot mai clare, iar mărcile specializate contribuiau la formarea limbajului său vizual.
Mărci precum Baby, the Stars Shine Bright și Metamorphose au devenit importante în acest mediu Lolita aflat în dezvoltare. Altele au explorat variantele Gothic, Classic și interpretări tot mai elaborate.
Rezultatul nu a fost o reproducere de muzeu a vestimentației europene.
A fost modă stradală.
Haine pe care oamenii chiar le puteau purta.
Care puteau aparține unei comunități.
Și care puteau evolua.
Sweet Lolita a devenit una dintre cele mai ușor de recunoscut expresii ale acestei evoluții.
Mai mult decât o rochie
A descrie Sweet Lolita doar ca „haine drăgălașe” înseamnă, așadar, să omiți ceva important.
Rochia este doar suprafața vizibilă.
În spatele ei se află un șir lung de referințe vizuale.
Tradiții decorative europene.
Siluete victoriene.
Cultura kawaii japoneză.
Moda stradală din Harajuku.
Designeri independenți.
Comunități subculturale.
Reviste tipărite.
Muzică.
Ilustrație.
Fantezie.
Și imaginația proprie a persoanei care poartă hainele.
Moda Lolita nu este, prin urmare, un costum istoric.
Nici nu este doar o tendință modernă.
Este un colaj de epoci.
Idei vizuale vechi de secole pot exista alături de designul japonez contemporan.
O panglică inspirată de rococo poate sta lângă un imprimeu modern cu desene animate.
O siluetă victoriană poate purta un model cu căpșuni.
O bonetă de inspirație istorică poate fi asortată cu pantofi cu platformă.
Trecutul nu trebuie să rămână în trecut.
Poate primi o formă nouă.
